Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv CJUE a statuat recent faptul că cererea ce vizează constatarea caracterului abuziv al unei clauze incluse într-un contract de împrumut NU este supusă unui termen de prescripție.

De asemenea, în ceea ce privește restituirea sumelor de bani ce au fost achitate în temeiul unor astfel de clauze, aceasta poate să fie supusă unui termen de prescripție, cu condiția ca acesta să nu expire înainte ca „păgubitul” să afle chiar de caracterul abuziv al acelor clauze.

CJUE a statuat anul trecut, printr-o altă decizie, că prescripția dreptului la acțiune în cazul unor clauze abuzive e legal, dar că trebuie respectate două chestiuni:

• statele membre UE să nu stabilească un termen mai strict decât a stabilit pentru acțiuni similare, de natură internă, dar și să fie efectivă și
• realistă, adică posibilitatea consumatorului de a beneficia de remediul judiciar în cauză.

Conform decizie CJUE:

„Un consumator care a contractat un împrumut exprimat în monedă străină și care nu are cunoștință de caracterul abuziv al unei clauze incluse în contractul de împrumut nu poate fi expus niciunui termen de prescripție pentru restituirea sumelor plătite în temeiul acestei clauze.

Informațiile furnizate de împrumutător consumatorului cu privire la existența unui risc de schimb valutar nu îndeplinește cerința de transparență dacă se întemeiază pe ipoteza că paritatea dintre moneda de calcul și moneda de plată va rămâne stabilă pe toată durata contractului”.

„Curtea consideră că o cerere formulată de consumator în scopul constatării caracterului abuziv al unei clauze incluse într-un asemenea contract nu poate fi supusă niciunui termen de prescripție (…) Curtea arată că un termen de prescripție pentru restituirea sumelor plătite în temeiul unei clauze abuzive care riscă să fi expirat înainte chiar ca consumatorul să fi putut să aibă cunoștință de natura abuzivă a acestei clauze nu poate în niciun caz să fie compatibilă cu directiva”.

În cuprinsul decizie s-a mai precizat și faptul că persoanele împrumutate trebuiau să fie informate cu privire la faptul că din perspectiva contextului economic, cursul de schimb poate suferii anumite variații și să fie influențat din această cauză, deoarece persoana împrumutată (consumatorul în acest caz) este cel care ajunge să suporte costul evoluției cursurilor de schimb la termen, iar profesionistul, adică cel care dă banii, are resursele necesare pentru a anticipa riscul de schimb valutar.