Procedura insolvenței în perioada stării de urgență

Măsurile autorităților naționale luate cu intenția de a stopa răspândirea gripei Wuhan au avut, din păcate, un efect negativ pentru activitatea multor societăți comerciale. În această perioadă delicată, managerii au fost puși în situația de a găsi soluții pentru a asigura gestiunea optimă a firmei pe care o conduc, dar și pentru a se adapta la noile metode de lucru care implică un cu totul alt grad al măsurilor igienico-sanitare. În cele ce urmează, ne propunem să prezentăm câteva aspecte legate de procedura insolvenței raportată la Decretul care a instituit starea de urgență.

În primul rând, insolvența nu trebuie privită prin lentila infamiei și rușinii, considerând că societatea care apelează la această procedură este la limita „supraviețuirii”. Nu, procedura insolvenței are menirea de-al ajuta pe debitor să se redreseze din punct de vedere economic, dar are rolul de a proteja și ceilalți actori de pe piața economică.

În al doilea rând, dorim să clarificăm un aspect legat de obligativitatea deschiderii procedurii insolvenței în această perioadă. Conform Legii nr. 85/2014, debitorul aflat în stare de insolvență, are obligația ca, în termen de maxim 30 de zile de la apariția acestei stări, să solicite deschiderea procedurii insolvenței în fața tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul social/profesional. Considerăm că termenul de 30 de zile nu este unul de prescripție sau de decădere, nefiind incidente prevederile din Decretul privind instituirea stării de urgență. Debitorului îi subzistă obligația de solicita deschiderea procedurii insolvenței.

Vă readucem aminte că debitorul se află în insolvență dacă datoriile sale bănești certe, lichide și exigibile depășesc valoarea-prag stabilită de lege. Valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței pentru care poate fi cerută deschiderea procedurii insolvenței. Aceast este de 40.000 lei atât pentru creditor, cât și pentru debitor. Pentru salariați această valoare este de 6 salarii medii brute pe economie per salariat.

În al treilea rând, menționăm că neintroducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței comportă câteva sancțiuni. Debitorul care constată că se află în stare de insolventa și, totuși, nu introduce cererea de deschidere a procedurii poate fi sancționat penal pentru bancrută simplă ( art. 240 N.C.P. „Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă).

De asemenea, poate interveni și răspunderea patrimonială, ca urmare a introducerii unei eventuale cereri de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere, în conditiile art. 169 din Legea nr. 85/2014, respectiv pentru ipoteza în care organele de conducere au dispus în interes personal continuarea activității societății și care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.

Vă aflați în situația în care trebuie să demarați procedurile pentru deschiderea insolvenței și vreți să fiți reprezentați de avocați profesioniști și cu experiență în domeniul dreptului comercial? Avocații specializați de la SAUCĂ & PARTNERS vă stau tot timpul la dispoziție.