Conform Legii cu nr. 85/2014, procedura insolvenței reprezintă instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia. Altfel spus, Scopul procedurii insolvenţei, este acela de a acoperi pasivul debitorului, adică recuperarea creanţelor de către creditori.

Unul din principalele incidente care pot apărea în cursul procedurii insolvenței este sechestrul penal asigurător înființat asupra bunurilor societății.

Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Chiar dacă art. 249 alin.(2) din Codul de proedură penală(„Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora”) consacră noțiunea generică de sechestru pentru indisponibilizarea bunurilor, analiza acestui articol relevă faptul că măsurile asigurătorii se pot obiectiva în: sechestru penal asupra bunurilor mobile corporale, sechestru penal asupra bunurilor imobile- notarea ipotecară sau poprirea.

Instituirea măsurilor asigurătorii NU urmează logica măsurilor preventive, Codul de procedură penală nu prevede drept condiție pentru dispunerea măsurilor asigurătorii existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la comiterea unei infracțiuni.

Măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor societăților aflate insolvență au creat o reală problemă, respectiv blocarea procedurilor de lichidare, creditorii găsindu-se adesea neputincioși în fața acestei situații, care amână astfel valorificarea bunurilor.

Având în vedere că instanțele din România aveau o practică neunitară în ceea ce privește valorificarea bunurilor în cadrul procedurii insolvenței asupra cărora exista un sechestru penal asigurător, Înalta curte de Casație și Justiție, prin Decizia 1/2020 a statuat: „existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenței, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare:

1.a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea 85/2014în ceea ce privește bunul sechestrat;
2. b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispozițiilor Legii 85/2014;
3. c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea 85/2014.
Creditorii beneficiari ai unor garanții reale asupra bunurilor societăților în insolvență, care și-au găsit aceste bunuri sub sechestru penal, sunt îndreptățiți să solicite luarea sau, după caz, reluarea măsurilor de valorificare a acestor bunuri.

Indiferent dacă vă situați pe poziția debitorului care dorește să deschidă procedura insolvenței sau pe poziția creditorului care intenționează să participe la masa credală pentru a-și valorifica o creanță, avocații specializați în dreptul insolvenței de la SAUCĂ & PARTNERS vin în ajutorul dumneavoastră cu cele mai bune soluții juridice.